duminică, 22 decembrie 2013

Dependenţa de iubire

Am tot încercat în ultima vreme să îmi dau seama cum se traduce dependenţa de iubire şi nu mi-a plăcut foarte tare când am început să sap şi să caut. Uneori, dragostea ne face să ne simţim bine, iar alteori rău, adesea fără să ştim de ce, însă o mare parte din noi am simţit ambele gusturi. A fi implicat într-o relaţie care se zbate pentru a supravieţui seamănă cu o răceala care nu se mai sfârşeşte sau cu o migrenă paralizantă. Iar atunci când ne îmbolnăvim, nu mai suntem noi înşine. Când ataşamentul se proiectează asupra unei persoane, aceasta poate duce la o iubire adictiva.

Aproape toţi avem tendinţe adictive. Trăim într-o lume care ne oferă sute de experienţe necunoscute, într-o societate care continuă să cheltuiască mulţi bani pentru încurajarea şi răspândirea adicţilor, înconjuraţi de informaţii pe care nu le putem asimila şi procesa, auzind zilnic ştiri ameninţătoare.

În acest calvar, se presupune că trebuie să avem relaţii de iubire satisfăcătoare, dacă nu perfecte. Acestea trebuie să compenseze, să ne elibereze de stresul cotidian şi să ne facă buni la munca. Totuşi, datorită condiţiei umane, nu ne bucuram de o iubire înţeleaptă, mai degrabă existăm în durere şi suferinţă, inconştienţi de problemele noastre relaţionale.

Clinicienii au constatat ca o adictie cumuleaza trei elemente: perseverenta intr-un anumit fel de comportament, obsesia sau preocuparea, si un sentiment de pierdere a controlului. Orice drog sau activitate, inclusiv dragostea, care implica aceste trei senzatii – excitatie, satietate si fantasmare – produce alterari in chimismul cerebral. Nevoia noastra de iubire este legitima. Insa, atunci cand, pentru a o satisface, alocam timpul si atentia cuvenita altor aspecte importante ale vietii, aceasta nevoie devine adictie. Atributele unei relatii de iubire nesanatoase sunt: obsesiv, distructiv, excesiv, compulsiv, atasat de si dependent.

Relatiile de iubire nu sunt alcatuite numai din trasaturi adictive sau elemente de apartenenta acceptabila, caci exista intr-o relatie atat dependente sanatoase cat si de cele nesanatoase. Identificarea si apoi eliminarea elementelor adictive nesanatoase din viata amoroasa pentru a le inlocui cu iubirea sanatoasa poate fi considerata o etapa a maturitatii psihologice.

Iubirea adictiva inseamna dependenta de cineva exterior sinelui care sa raspunda unor nevoi nesatisfacute, de a evita temeri sau suferinta emotionala, de a rezolva probleme si a mentine echilibrul.
Paradoxal, aceasta iubire se naste din incercarea de a tine viata sub control, tentativa soldata cu pierderea controlului prin atribuirea unei puteri personale altcuiva decat propriei fiinte. In incercarea de a ne satisface foamea noastra tot mai mare de siguranta, de senzational, de putere, de apartenenta si de sens al vietii, iubirea adictiva este concomitent o forma de pasivitate: nu ne rezolvam singuri problemele, ci incercam sa complotam cu altii, astfel incat sa aiba grija de noi si de problemele noastre iar in schimb, ne ocupam de altii, cu pretul propriilor emotii sau cautam sa-i controlam pentru a ne satisface nevoile pe seama lor.

Asteptand ca altii sa ne elibereze de temerile, durerea sau disconfortul resimtite, toleram sau impunem comportamente abuzive. Iar aceste persoane importante din viata noastra de care ne agatam pot fi: copii, parinti, prieteni, sefi, sot sau sotie, iubit sau iubita. Iar in cazul fanteziilor romantice sau al compulsiei sexuale, acel cineva este o persoana pe care nici macar nu o cunoastem personal. Dependenta de iubire nu include neaparat o componenta romantica sau sexuala, dar cand se intampla, miza este foarte mare.

Germenii psihologici ai iubirii adictive, ai fanteziilor romantice si dependentei de sex apar timpuriu in viata, atunci cand suntem supusi de catre cei pe care ii iubim unor abuzuri fatise sau voalate. Ceea ce incepe ca dependenta sanatoasa devine nesanatoasa. Neurochimia iubirii poate deveni un drog la fel de puternic si greu de abandonat ca alcoolul sau cocaina.

Iubirea romantica adictiva
Acest tip de iubire adictiva se manifesta atunci, cand obiectul iubirii este unul romantic. Persoana asupra careia se face fixatia poate fi un partener romantic sau doar o fantasma. Relatia poate fi elaborata, asemanatoare cu intriga unui roman de dragoste sau plina de euforia unei povesti de iubire ametitoare. Navala sentimentelor este specifica fazei de atractie dintr-o poveste de iubire iar starea este denumita limerenta – dupa drogul ce poate substitui intimitatea reala. Diverse seriale de televiziune, din categoria telenovelelor, invata copiii si adolescentii modele nesanatoase de iubire.

Cautarea acestei emotii intense poate deveni ea insasi o adictie, manifestandu-se adesea prin urmarirea obsesiva a obiectului iubirii romantice de catre persoana obsedata care incearca sa se identifice in totalitate cu relatia romantica, reala sau imaginara. In varianta adictiva, apar frecvent legaturi melodramatice intre victima si agresor sau elemente desadomasochism si comportamente bizare.

Iubirea sexuala adictiva
O iubire sexuala normala deformata, refulata sau interzisa prin constrangeri religioase sau familiale, poate duce la adictie sexuala. Netratat, comportamentul sexual obsesiv-compulsiv cauzeaza suferinta si disperare individului, familiei si partenerului acestuia. Cultura in care traim promoveaza sexul drept drogul de referinta si neaga aspectul patologic al comportamentului sexual scapat de sub control, il incurajeaza pe cel dependent de sex sa deformeze realitatea, ignorandu-si problema si dand vina pe altii. Exploatarea sexuala de catre oamenii in pozitii de forta devine contagioasa. Pretul platit nu se masoara numai in bani, caci ele afecteaza si structura mecanismelor spirituale, emotionale si relationale.

Sexul nu poate fi considerat “bun” sau “rau”, ci comportamentele asociate sexului sunt cele care indica prezenta unei adictii. Relatii nereciproce, exclusiv carnale, nesatisfacatoare, bazate pe rusine sau teama, sunt indicii ale adictiei sexuale. Studiile, prezinta originile adictiei sexuale la dependentii de sex ca fiind persoane care au suferit in copilarie abuzuri emotionale, abuzuri sexuale, abuzuri fizice. Traumele traite la varste fragede genereaza credinte profunde care devin la adult, principii de organizare a relatiilor umane. Dependentul de sex trebuie mai intai sa-si vindece ranile, sa-si recapete increderea in oameni, pentru a trai experienta iubirii si sexualitatii sanatoase.

Iubirea dependenta
Relatiile de dragoste de la maturitate isi au adesea sursa in relatii de iubire vechi – in special in legaturile cu parintii din copilarie. Dragostea nu inseamna numai atractie sexuala, poveste de iubire si compatibilitate relationala. In sistemul familial, chiar daca incestul fizic nu are niciodata loc, consecintele psihologice pentru copil se pot dovedi mai tarziu la fel de grave. In lucrarile de specialitate se vorbeste de “incest emotional”. Cand copilului i se cere repetat, in mod direct sau indirect, sa aiba grija de sentimentele parintilor, copilul interpreteaza gresit aceasta seductie drept dragoste parinteasca. Venita din partea parintelui de sex opus, cererea devine o invitatie mascata la incest. Parintele ii cere copilului sa se transforme in partener surogat in care rolurile sunt inversate. La maturitate acesti copii au parte de relatii de iubire dependenta si confuzii privind intimitatea reala.

Pentru mintea inconstienta, iubirea adictiva este ceva firesc si este resimtita ca o conditie necesara supravietuirii. Pentru cel dependent de iubire, chiar si o relatie patologica poate parea normala si necesara. Cand incepem sa intelegem temerile noastre si modul in care folosim iubirea adictiva, ele isi pierd adesea din putere. Intensitatea iubirii adictive este direct proportionala cu intensitatea sentimentului nevoilor nesatisfacute in copilarie. Iar iubirea adictiva intensa se asociaza frecvent cu stima de sine scazuta.

Iubirea adictiva este egocentrica si egoista. Tendinta de a renunta la controlul asupra propriei vieti se naste din teama de durere, de deprivare, teama de a-i dezamagi pe altii, teama de esec, teama de vina, furie sau respingere, teama de a fi singur, teama de imbolnavire sau nebunie si nu in ultimul rand, teama de moarte. Dependentii de dragoste traiesc cu iluzia ca relatia lor activa ii va elibera de temerile lor. Germenii iubirii adictive sunt ingropati in biologia umana, in sistemul nostru educational, in cautarile noastre spirituale si in convingerile noastre psihologice. Ea este atat de comuna, incat n-o recunoastem decat atunci cand ne-a distrus viata amoroasa.

sâmbătă, 5 octombrie 2013

Cum să te comporţi cu propriile răni

Am invatat ca pe masura ce trecem prin viata, este inevitabil sa nu fim raniti de cineva din cand in cand, uneori crezand ca daca ne ranesc ii vom aprecia si ii vom iubi mai mult. Unele rani pot fi nesimnificative, dar sunt unele care patrund adanc in noi si simtim cum ne sfasie inima, iar daca nu suntem atenti, ele ne pot schimba pentru totdeauna stilul nostru de viata si pe noi ca persoana.

Totul depinde de cum ne ocupam noi de ranile noastre.

Cred ca iertarea si timpul sunt cei mai buni vindecatori si ar fi bine sa ne folosim de ei cand inca ranile ne sunt in stadii incipiente si chiar daca nu exista solutii pentru problemele noastre, o atitudine pozitiva nu va permite ca amaraciunea sa se stabileasca in sufletul nostru, pentru ca odata stabilita acolo, ea va fi cel mai puternic factor, care ne poate transforma in rau pentru totdeauna, pana ne va distruge.

Chiar daca am fost ranita de mai multe ori, nu m-am lasat doborata, dimpotriva ranile m-au intarit. Am refuzat sa fiu sclavul lor. Nu le-am lasat sa ma domine. Am iertat si asta mi-a dat putere, iar acum sunt fericita. As fi facut cea mai mare greseala daca uram sau ma razbunam pe persoana care m-a ranit, as fi devenit si eu partasa la ura ei, n-as mai fi fost umana. Desigur ca mi-am dorit foarte tare sa pot gasi apa care sa-mi poata spala ranile din inima, sa devin intacta cum eram inainte, dar ranile sunt ca si frica, sunt in mine, iar sentimentul este teribil.

Mi-am considerat ranile ca fiind un mijloc de dezvoltare personala, mai ales ca am cautat si am descoperit greseala cu care au fost facute: din orgoliu, egoism, rautate, lacomie, invidie si am invatat ca toate astea nu au ce cauta in sufletul meu si daca totusi ar incerca sa ma ispiteasca, sa le adapostesc in sufletul meu, sa le resping fara regrete. M-am hotarat ca cicatriciile sa le donez trecutului, să le conştientizez, dar sa le pastrez cumva adormite, amortite in prezent si din cand in cand sa le trezesc doar pentru a-mi aminti si a nu repeta si eu greselile cu care au fost facute. O decizie grea pentru doua lucruri total opuse, sa uit si sa-mi amintesc in acelasi timp.

sâmbătă, 14 septembrie 2013

Cum să răspunzi la cele mai grele întrebări de la un interviu

Una dintre activităţile mele din ultima vreme a fost aceea de a-mi găsi un job mai bun şi de a-mi acorda şansa de a mă dezvolta personal. Multă lume se întreabă ce rost au unele întrebări la un interviu. Acestea par atât de încurcate, încât, nu prea ţtii ce să răspunzi, ca să nu faci o impresie proastă. Ca să îl poţi convinge pe angajator că eşti cel mai bun, trebuie să te pregăteşti. Studiază cu atenţie descrierea jobului şi profilul candidatului şi nu uita să te documentezi despre compania la care vrei să fii angajat. Când te documentezi, încearcă să îţi dai seama ce fel de întrebări ar putea să îţi pună angajatorul, cu privire la aptitudinile tale, pentru jobul la care ai fost chemat.

Din câte am observat, cele mai des întâlnite întrebări sunt urmatoarele:

1.De ce ai plecat de la ultimul tau loc de muncă?

Angajatorul, incearca sa isi dea seama astfel, ce probleme ai avut la respectivul loc de munca; probleme care poate ar putea persista si daca te angajeaza. Intodeauna gandeste pozitiv cand esti pe punctul de a fi angajat, sau chiar si atunci cand tocmai ai plecat de la un loc de munca. Nicodata sa nu iti critici fostul sef sau fostii colegi. Evita afirmatiile care pot creea o imagine negativa despre tine sau despre posibilitatea de a te intelege cu colegii. Spune, de exemplu, ca esti in cautarea unei provocari si explica de ce postul la care ai aplicat ti se pare un pas important in cariera ta.

2.De ce ar trebui să te angajam pe tine şi nu pe ceilalaţi candidaţi?

Prin aceasta intrebare, angajatorul doreste sa afle care sunt cele mai bune aptitudini ale tale, care te fac cel mai bun candidat. Pentru a te diferentia de ceilalti candidati, trebuie sa arati ca esti foarte bine informat in ceea ce priveste compania si stii ce vrei de la jobul pentru care ai aplicat. Trebuie sa fii pregatit sa demonstrezi clar cum pot influenta calitatile si realizarile tale, compania respectiva. Este bine sa arati entuziasm pentru jobul respectiv.

3.Care sunt calităţile şi defectele tale?

In acest caz, trebuie sa dovedesti ca esti foarte sigur pe tine si ca te adaptezi usor la tot ceea ce este nou. De asemenea, este important sa le explici ca poti face fata stresului fara nici o problema. Gaseste o slabiciune care poate fi considerata atat in sens negativ cat si in sens pozitiv. De exemplu: esti o persoana perfectionista, care insa lucreaza foarte mult. Demonstreaza cum aceasta slabiciune poate fi considerat de fapt un lucru pozitiv. Caracterizeaza-te intr-un mod deschis. Niciodata sa nu vorbesti despe o slabiciune care poate inflenta intr-un fel sau altul locul tau de munca sau chiar colegii.

4.Poveşte-mi câte ceva despre tine.

Aceasta intrebare are un scop bine determinat. Angajatorul doreste sa afle cat de potrivit esti pentru companie si ce beneficii ai putea aduce acesteia. Nu te lungi cu raspunsul. Doua minute sunt mai mult decat suficiente pentru a da un raspuns. Faptul ca te-ai documentat inainte despre companie si job, ar trebui sa fie in avantajul tau si sa stii exact ce sa spui despre tine. Ai grija sa vorbesti despre calitatile tale, in asa fel incat sa se potriveasca cu profilul candidatului, cautat de angajator. Nu uita ca acea companie cauta un candidat care trebuie sa participe la dezvoltarea firmei. Demonstreaza ca tu esti cel mai bun, ca prin ideile tale si realizarile tale poti ajuta firma sa prospere.

5.Unde te vezi peste 5 ani?

In mode cert, te-ai intalnit cu aceasta intrebare la aproape toate interviurile de angajare. Intrebarea aceasta se vrea a fi o modalitate de a vedea ce vrei sa faci in cariera ta. Ai niste teluri bine gandite pentru a-ti construi o cariera de succes sau te multumesti cu putin? Te ajuta cu ceva postul pentru care ai fost chemat la interviu, in cariera ta? Daca vei fi angajat te vei implica activ in dezvoltarea firmei sau vei pleca la prima ocazie aparuta? Arata ca stii foarte bine care sunt telurile tale. Demonstreaza ca acest job contribuie intr-un mod important la dezvoltarea carierei tale. Subliniaza faptul ca esti ambitios, dar realist. Demonstreaza ca vrei sa avansezi profesional in cadrul companiei si ca vei munci asiduu pentru a fi promovat.

6.De ce vrei sa lucrezi pentru compania noastră?

Din nou, poti demonstra cat de mult cunosti compania, iar faptul ca te-ai documentat inainte te va ajuta foarte mult. Candidatul care cunoaste ceva despre companie are mai mari sanse sa fie angajat, decat unul care ramane perplex la aceasta intrebare si nu stie ce sa raspunda. Trebuie sa afli cat mai multe despre compania respectiva: istoria financiara, care este nivelul productivitatii, produsele firmei, obiectivele, care sunt concurentii, programele de training (daca are), pozitia firmei pe piata, atitudinea fata de clientii ei, realizarile si eventualele probleme pe care le are. Raspunde in functie de nevoile firmei si nu de nevoile tale.

Reactioneaza pozitiv. Arata ca ai auzit multe lucruri despre companie si despre modul in care aceasta isi trateaza clientii si angajatii. Insista asupra faptului ca poti contribui si tu la dezvoltarea firmei.

Prin urmare, înainte de a merge la interviu, urmează întocmai paşii mai sus menţionaţi şi vei lăsa o impresie mai mult decât pozitivă. Cel mai important lucru: nu uita să gândeşti pozitiv şi să nu pari reticent şi confuz la auzul întrebărilor! Nu te lăsa copleşit atunci când constaţi că eşti pus într-o poziţie inferioară datorită vârstei pe care o ai, angajatorii doresc experienţă, dar totodată unii dintre ei datorită lipsei de experienţă în recrutare preferă oamenii cu mai puţină experienţă, poate pentru a-i plăti mai prost. Nu te subestima şi fii sigur pe tine. Până la urmă vei găsi job-ul pe care îl cauţi şi vei putea aduce un plus de valoare companiei ce te va angaja.

miercuri, 28 august 2013

Bărbaţii mai fericiţi la locul de muncă decât femeile

După ce am aflat că, la nivel mondial, bărbaţii sunt mai bine plătiţi pentru munca lor decât femeile, un nou studiu arată că aceştia sunt şi mai fericiţi decât consoartele lor, la locul de muncă. Cercetarea, sponsorizată de compania Captivate Network, a fost realizată cu ajutorul unui sondaj, pe un eşantion de 670 de persoane din SUA, care desfăşurau muncă de birou. Rezultatele arată că femeile sunt, în general, cu 33% mai nefericite la locul de muncă, decât bărbaţii.

În categoria "foarte fericiţi", bărbaţii sunt cu 25 de procente mai fericiţi decât femeile când vine vorba de muncă şi cu 8% mai fericiţi acasă. 75% dintre aceştia au declarat că reuşesc să se împartă cu succes între viaţa profesională şi viaţa personală, fiind mulţumiţi de echilibrul realizat între ele.

Un "profil" al omului fericit arată cam aşa: bărbat cu vârsta de 39 de ani, căsătorit cu o soţie care lucrează part-time, având un copil mic, ocupând o funcţie importantă de conducere şi bucurându-se de un venit anual între 150.000 şi 200.000 USD.

La polul opus, cea mai nefericită persoană, atât acasă, cât şi la locul de muncă, ar fi o femeie de 42 de ani, necăsătorită, cu un venit anual sub 100.000 de dolari şi care lucrează fie ca doctor, fie ca avocat.

Specialiştii cred că aceste diferenţe între bărbaţi şi femei sunt consecinţa faptului că, deşi femeile sunt la fel ca active ca bărbaţii la serviciu, lor li se atribuie mai multe responsabilităţi în viaţa de familie.

Cercetătorii subliniază că dezechilibrul dintre viaţa personală şi cea profesională poate fi periculos. Aproape 87% dintre participanţii la studiu au declarat că lipsa acestui echilibru le afectează sănătatea - în special femeilor, care se plâng mai mult decât bărbaţii de stres, dureri de cap, tensiune musculară, creştere în greutate şi depresii.

Deşi aproximativ un sfert dintre participanţi au declarat că organizaţiile în care lucrează au implementat un program de sprijin al angajaţilor, care să îi ajute să împace viaţa personală cu cea de la locul de muncă, se pare că angajaţii beneficiază prea puţin de aceste programe. Paradoxal, participanţii care lucrau în companii care nu aveau asemenea programe s-au dovedit a fi cu 23% mai fericiţi decât ceilalţi.

În realitate, afirmă cercetătorii, factorii care influenţează echilibrul angajaţilor sunt mediul şi cultura organizaţională din interiorul companiei.

miercuri, 21 august 2013

La ce este bună disciplina?

Fiecare om își dorește multe lucruri, poate mai mulți bani, poate un job mai bun, poate să câștige un concurs sportiv sau poate pur și simplu să slăbească. Își face un plan, după care ia decizia ca a doua zi îl va pune în aplicare. Prima zi totul merge conform planului, a doua zi la fel, a treia zi puțin mai greu, a patra zi renunța la câteva puncte din plan și peste încă o perioada de timp renunța de tot la planul lui. Apoi își face alt plan și o ia de la capăt fără să aibă nici un rezultat real.

Întrebarea normală care vine acum este: de ce nu are rezultate? Răspunsul stă în lipsa disciplinei.
Disciplina este izvorul succesului. În traducere liberă înseamnă că degeaba îți faci planuri peste planuri dacă nu te ții de nici unul. Sunt sigur că un plan prost dar dus până la capăt îți va aduce mult mai mult succes decât un plan perfect dar care nu a fost pus în aplicare.

Așa că mai departe haide să vedem ce este disciplina și cum poți să o pui în folosul tău.
Disciplina este capacitatea de a respecta regulile pe care ți le-ai impus pentru a reuși să faci un anumit lucru.
Mai jos ți-am pregatit o listă cu trei metode prin care poți să fi mai disciplinat:

1. Fa-ți un plan și dedică-te
După cum spuneam la început, foarte mulți oameni își planuri dar mai puțini le îndeplinesc. Lucrul ăsta se întâmpla deoarece nu se implică și nu sunt dedicați planului lor. Îl scriu pe o foaie și au impresia ca totul se va întâmpla de la sine. Dar lucrurile nu stau deloc așa. Chiar trebuie să fii hotărât și decis că vei duce lucrurile până la capăt. Amintește-ți că tu vei duce greul nu foaia pe care ai scris planul așa că tu trebuie să te implici.

2. Evită lucrurile care te-ar putea distrage
Mulți oameni sunt indisciplinați din cauză că permit să fie întrerupți, sau permit altora să le distraga atenția de la planul pe care ei îl au de îndeplinit. Un bun exemplu poate fi cazul unui sportiv. Merge la antrenament și după aceea știe că ar trebui să meargă în cameră să se odihnească pentru al doilea antrenament dar nu o face din cauză că îl sună un prieten să meargă cu el la cumpărături. În felul ăsta merge obosit la al doilea antrenament și nu dă randament maxim lucru care îi va afecta rezultatele.

Așa că dacă vrei să fii disciplinat evită distragerile. Închide-ți Yahoo Messenger când muncești, lasă Facebook pentru diseară și ascultă noua melodie de la Rammstein dimineața. În felul ăsta vei rămâne concentrat.

3. Muncește cu pasiune și cu gândul la final
Un alt lucru care te face să fi disciplinat este gândul la final. Fii pasionat de planul tău și gândește-te la ce bine te vei simți în momentul în care obiectivele tale vor fi îndeplinite. În felul ăsta vei fi mai concentrat pe ceea ce vrei și vei avea mai repede rezultate.

marți, 20 august 2013

Ce a spus Freud despre femei...

- Femeile sunt precum merele neculese. Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat. Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos sa urce pana in varful pomului.
- Barbatii sunt precum un vin bun. Incep prin a fi struguri si depinde de femei daca reusesc sa stoarca toata pleava din ei pana cand acestia sa se transforme in ceva acceptabil pentru cina.
- O femeie modeleaza un barbat din fiu in 20 de ani, in timp ce alta il prosteste in 20 de secunde.
- Femeia si hainele se aleg la lumina zilei.
- Curajul la barbati nu e asa de rar cum se crede, dovada cit de multi se insoara
- Prostia este infinit mai fascinanta decit inteligenta. Inteligenta are limitele ei, prostia nu.
- Dragostea e oarba, dar casatoria ii reda vederea.
- Este clar ca femeile sunt mai destepte decit barbatii. Ginditi-va: cel mai bun prieten al lor sunt diamantele; cel mai bun prieten al barbatilor este ciinele.
- Sexul este pretul pe care femeile il platesc pentru casnicie. Casnicia este pretul pe care barbatii il platesc pentru sex.
- O femeie poate sa tina un singur secret: virsta ei.
-Numai fetele cuminti isi tin un jurnal. Fetele rele n-au timp.
- Daca vrei ca sotia sa te asculte cind vorbesti, vorbeste cu alta femeie. O sa fie numai ochi si urechi.
Concluzia: Marea intrebare la care nu am fost capabil sa raspund este: “Ce vrea femeia?” Daca te lasi de fumat, de baut si de femei nu traiesti mai mult...doar ca ti se pare ca timpul trece prea incet.

luni, 5 august 2013

O femeie puternică

"O femeie puternică este o femeie încrezătoare în forţele proprii."
Primul pas pe care trebuie sa-l faci, inainte de toate, este sa redobandesti increderea ca meriti tot ce e mai bun. Descopera micile gesturi care te pot transforma intr-o femeie puternica, asertiva si implinita.

Totul pleaca de la incredere

Lipsa de incredere in propriile forte este o gaura neagra, capabila sa inghita cantitati uriase din energia pe care ai putea sa o folosesti pentru a-ti implini visurile. Cel mai adesea isi are originea in copilarie si te poate urmari toata viata. O persoana cu o stima de sine scazuta nu poate fi o persoana puternica. Din fericire, de-a lungul timpului, poti corecta aceasta problema care iti taie de multe ori elanul.

O caracteristica a celor cu increderea in sine scazuta este accentuarea amintirilor negative si "impacarea" cu gandul ca "Numai mie mi se putea intampla asa ceva... ". Specialistii spun ca aceasta este una dintre capcanele care adancesc problema. Tot ce trebuie sa faci este sa iti controlezi gandurile si emotiile, printr-un procedeu foarte simplu.

Data viitoare cand o amintire neplacuta iti invadeaza mintea, sterge-o. Sterge mental toate culorile care insotesc imaginile din minte, pana ce ajung sa fie numai alb si negru. Gandeste-te apoi ca toata imaginea se micsoreaza, pana ce ajunge sa fie cat un punct. Inlocuieste-o apoi cu imaginea plina de culoare a celei mai importante reusite din viata ta. "Indepartand culoarea se elimina emotia, iar prin micsorare i se reduce intensitatea", explica pentru fitnessmagazine.com psihologul Tim Ursiny .

Tu, pe primul loc

De cate ori nu ai acceptat sa faci ceva numai pentru ca ti-a fost jena sa refuzi? Daca raspunsul este "de foarte multe ori", inseamna ca ai nevoie de o schimbare. Persoanele dispuse intotdeauna sa ajute, dar care isi ofera ajutorul chiar si in cazul in care propria stare de bine este afectata, incearca in mod inconstient sa isi repare anumite probleme emotionale facand asta. Femeile sunt cele mai vulnerabile din acest punct de vedere, iar daca sunt si mame pe deasupra, tind sa isi extinda comportamentul protector pe care il au fata de copii si asupra altor persoane din viata lor care nu au in mod deosebit nevoie de protectie.

De aici si pana la tot felul de probleme nu mai este cale lunga. Astfel de femei ajung uneori sa fie folosite, de cele mai multe ori neintentionat, de persoanele ceva mai "profitoare" din viata lor, fie ca sunt copii (dar care au trecut de varsta la care au nevoie permanenta de ajutorul mamei), frati, parinti, prieteni sau colegi.

Inainte de a accepta sa ajuti pe cineva, gandeste-te cum iti afecteaza tie viata. Esti nevoita sa anulezi o vizita pentru a-i face un serviciu unei prietene? Ramai in urma cu propriile proiecte daca iti ajuti colegul de munca? Nu ceda presiunilor de tipul "Am nevoie urgenta de ajutorul tau!". Cand auzi asta prea des, inseamna ca e o problema la mijloc. Sustine-i pe cei dragi, ajuta-i, dar cu masura!

duminică, 14 iulie 2013

Cum se face că bărbaţii au o moralitate mai „elastică” decât femeile?

O serie de studii separate au demonstrat că bărbaţii sunt mai predispuşi decât femeile să-şi încalce codurile morale atunci când sunt forţaţi de situaţii critice. Cercetările au fost demarate de către Cindi May, profesor de psihologie în cadrul colegiului din Charleston, SUA. Conform studiilor, se pare că bărbaţii sunt mai predispuşi să minimalizeze consecinţele unui comportament imoral, să adopte tactici de o etică îndoielnică şi să mintă mai mult şi mai des.

Aceste tipare comportamentale sunt mai pronunţate în societăţile unde succesul este văzut ca un atribut stict masculin, fiind considerat un semn de bărbăţie şi competenţă, iar insuccesul semnifică slăbiciune, laşitate sau neputinţă. Referindu-se la o altă serie de studii recente efectuate de către Laura Kray, din partea Universităţii din California, şi Michael Hasselhuhn, din cadrul Universităţii din Wisconsin-Milwaukee, Cindy May susţine că bazele acestui tip de comportament pot fi de ordin socio-cultural. "Aparent, masculinitatea este relativ fragilă şi precară, iar când sunt supuşi diferitelor tipuri de încercări, bărbaţii tind să devină mai agresivi şi defensivi.", subliniază prof. May.

Pentru a-şi testa ipotezele, cercetătorii au efectuat o serie de experimente, folosind un scenariu ce implica negocieri şi decizii legate de o tranzacţie imobiliară cu potenţial de conflict, bărbaţii şi femeile fiind puşi să joace rolul agenţilor imobiliari care intermediau tranzacţia şi să ia decizii care evidenţiau standardele morale ale fiecăruia. Specialiştii au comparat nu doar tipurile de decizii morale luate de bărbaţi şi femei, dar şi factorii personali şi contextuali care le-au influenţat deciziile. Diferitele variante de scenarii au dus la aceeaşi concluzie: bărbaţii sunt mai predispuşi decât femeile să adopte tactici evazive, să facă promisiuni false, să interpreteze subiectiv informaţii şi să-şi saboteze oponenţii.

Totuşi, prof. May declară că, în interpretarea rezultatelor, trebuie să se ţină cont de faptul bărbaţii respectivi au fost supuşi unor situaţii de stres şi competiţie intensă, în care eşecul era văzut ca o amenţare la adresa valorilor asociate cu masculinitatea. E posibil ca, într-un scenariu în care valorile feminine ar fi ameninţate, femeile să fie şi ele înclinate să le apere cu orice preţ. Însă studiul poate avea o importanţă practică în alegerea unor consilieri sau agenţi imobiliari, de vreme ce standardle etice sunt un factor important în asemenea cazuri.

sâmbătă, 13 iulie 2013

Cum treci peste o despărţire

Indiferent cat de lunga sau de scurta a fost relatia, despartirea poate fi la fel de dureroasa. Daca ar fi sa ne luam dupa vorbele intelepte ale lui Charlotte din Sex and the City, iti ia jumatate din timpul pe care l-ati petrecut impreuna pentru a trece peste ruptura. Ca sa iti scurtam procesul, iata cateva sfaturi.

1. Rupe legatura cu totul
Nu incerca sa te minti ca poti face fata unei relatii de "amicitie", iti va ingreuna si mai tare situatia. Cel mai bine este sa nu mai vorbiti, macar pentru o perioada. Pana atunci, recupereaza-te cum crezi ca e mai bine. Noi iti recomandam sa te incojori de prieteni, sa vorbesti, sa plangi, pana ce totul se va regla de la sine.

2. Nu mai gasi legaturi in orice obiect
Treci pe langa banca din parc pe care obisnuiati sa stati si te gandesti la el. Intra in playlist o melodie care va placea si te gandesti la el. Inceteaza sa mai legi obiectele platonice de momente pe care le-ati trait impreuna. Bucura-te de ele pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce reprezentau la un moment dat. Acea semnificatie nu se mai aplica. De fapt, ar trebui sa aduni toate lucrurile pe care le-ati strans ca un cuplu si sa renunti la ele.
Doneaza sau ofera cadou CD-uri, carti, DVD-uri care iti amintesc de el, da ghivecele cu flori unei matusi, blocheaza legatura cu el in retele sociale (Twitter, Facebook, hi5 si altele). Trebuie sa te rupi complet de el pentru a putea finaliza procesul! Inclusiv sterge-i numarul din telefon, mailurile vechi si sms-urile.

3. Restabileste relatiile cu prietenii
Bineinteles ca si tu erai una dintre acelea care spunea ca prietenii sunt pe primul loc, inaintea oricarui tip. De fapt, trebuie sa renunti la ceva din timpul petrecut cu amicii pentru a face loc iubitului. Acum ca esti single ar trebui sa iei lagatura cu ei din nou. Te vor ajuta sa treci mai repede peste despartire si iti vor aduce aminte cum e sa te distrezi numai intre prieteni.

4. Analizeaza
Chiar daca e bine sa te inconjori de lume, odata ce ti-ai mai revenit, fa-ti timp pentru a ramane numai cu tine. Analizeaza ce a mers prost si invata din propriile greseli.

5. Ai grija de tine
Ok, se accepta sa mananci cate o cutie intreaga de inghetata, dar numai in primele trei zile de la despartire. Dupa, fa chiar si lucrurile pe care nu le faceai inainte. Mergi la sala, fa tratamente la spa, mananca sanatos. Pe scurt, arata cat mai bine. Nu ti-ai dori sa dai nas in nas cu ex-ul si tu sa arati ca si cum el era cel pentru care merita sa te ingrijesti.

miercuri, 26 iunie 2013

Forţa telepatiei

Procesul spiritual al gândirii este diferit de ceea ce credem noi că este. Credem că gândim cuvintele în forul nostru interior. Ascultând vocea care vorbeşte în mintea noastră, credem că se exprimă în limba noastră maternă, dar nu este aşa. În inima noastră nu există cuvinte. Suntem animaţi de vibraţii, de impulsuri psihice, energetice, pure şi transformatoare ce ţin de corpul nostru mental. Singurul limbaj cunoscut de fiinţa imaterială care suntem este telepatia. Este singurul limbaj universal adevărat. Nu există birou de traduceri în lumea astrală. Mentalul nostru generează această mică voce şi nu trebuie decât să decodificăm impulsurile. Însă omul a renunţat la capacităţile sale telepatice pentru vorbire. Cuvântul este legat de materie. Gândirea nu, deoarece ea este imaterială. Înţelepţii disociază fluxul gândirii de cel al cuvintelor şi sunt capabili să reflecteze cu o viteză inimaginabilă. Graţie acestei capacităţi, ei cresc spiritual mult mai repede decât oamenii obişnuiţi. Atunci când Buddha a spus că este posibil să atingi iluminarea în această viaţă, el a evocat, printre altele, şi această aptitudine.

A recepţiona şi a emite anumite gânduri implică asumarea unei responsabilităţi. Această capacitate paranormală trebuie folosită doar în bine, pentru a face bine. Un telepat are datoria de a lăsa fiinţele să acţioneze conform liberului lor arbitru, chiar dacă are puterea de a le influenţa. Această etică trebuie clar avută în vedere. Din nefericire, există persoane care folosesc inconştient această capacitate trezită într-un grad destul de mare în fiinţa lor. Ele îşi impun voinţa şi domină în mod natural spiritele slabe, care se comportă ca şi cum ar fi hipnotizate. Dacă ne amplificăm voinţa, menţinem o stare de vigilenţă şi blocăm conexiunile cu aceste spirite inconştiente, dar puternice, putem să ne ferim de acţiunea lor nefastă. Când vă gândiţi la cineva, omul respectiv se gândeşte de asemenea la voi. Cu cât va gândiţi mai intens la el, creşte probabilitatea ca această fiinţa să vă caute. Dacă o căutaţi voi, este foarte posibil să vă spună: „A, tocmai mă gândeam la tine...”. De aceea, pentru un telepat nu este dificil să determine o fiinţă să se îndrăgostească de el. Îi va fi de ajuns să dorească aceasta suficient de puternic, un timp îndeajuns de îndelungat. Însă întotdeauna este un preţ de plătit, căci fiecare fiinţă trebuie lăsată să acţioneze potrivit voinţei sale, potrivit liberului său arbitru.

Când paranormalul devine normal

Avem experienţe telepatice zi de zi. Timpul ţese între noi legături invizibile. Stabilim legături telepatice cu toţi oamenii care ne sunt dragi. Aprofundând această capacitate, ne putem înţelege fără cuvinte şi ne putem simţi de la orice distanţă. Ne putem apropia inimile. Însă doar stăpânirea deplină a acestei capacităţi, antrenamentul serios al voinţei reuşesc să stabilească o conexiune permanentă şi indestructibilă între toate fiinţele: aceea a iubirii universale.


Sparge tiparul comunicării verbale

Spunem telepatie, înţelegem gândire. Telepatia este dependentă de puterea minţii. Cu cât capacitatea noastră de concentrare şi focalizare este mai mare, cu atât gândul emis de noi are şansa de a fi recepţionat de ceilalţi. De obicei, acest proces se petrece la nivel inconştient. Când citim o persoană ca pe o carte deschisă, îi receptăm gândurile, chiar dacă nu facem eforturi conştiente pentru asta. În general, în afara ideilor obsesive pe care toată lumea ni le citeşte destul de uşor, gândurile noastre sunt inaccesibile majorităţii oamenilor. Totuşi există anumite legături foarte apropiate care sparg aceste tipare.

La unii este dar înnăscut

Orice om are capacitatea de a comunica telepatic. De ce atunci citirea gândurilor nu este accesibilă tuturor? Telepatia necesită o măiestrie atât din partea fiinţei emiţătoare, cât şi din partea fiinţei receptoare. Este o putere care există latent în fiecare dintre noi şi trebuie trezită şi amplificată. Uneori se manifestă spontan, fără o pregătire prealabilă. Nu vi s-a întâmplat niciodată să spuneţi unui interlocutor: „Mi-ai luat vorba din gură”, să fi gândit o chestiune pe care cel din faţa voastră să o formuleze în aceeaşi fracţiune de secundă? Nu aţi avut niciodată senzaţia că sunteţi privit şi, când aţi întors capul, aţi întâlnit privirea unui necunoscut? Nu v-aţi gândit niciodată intens la o fiinţă chiar înainte ca ea să vă sune? Experienţele telepatice sunt numeroase în viața de zi cu zi. Din păcate, suntem prea puţin conştienţi de ele pentru a le supune unor studii ştiinţifice.

Secretul unei relaţii sănătoase

De câteva luni încoace, parcă analizez tot mai intens cuplurile din jurul meu, mai exact, relaţia de cuplu ce s-a închegat între aceste persoane dragi mie. De obicei, ajungem să ne uităm mai atent la detalii atunci când ne confruntăm şi noi cu anumite probleme. Aşa s-a născut următoarea întrebare în capul meu: care este secretul unei relaţii sănătoase în doi? Depinde foarte mult de situaţia în care te afli, dar e clar că în momentul în care te-ai obişnuit mai mult decât era cazul cu statutul de persoană singură, parcă noţiunea de relaţie vine „la pachet” cu cea de sacrificiu. Poate fi o viziune născută din cinism, dar poate fi şi o realitate ignorată de mulţi. Mai bine zis, ignorată de cei prinşi în mrejele amorului crud, la început de drum. Multe dintre persoanele ce au rămas la un moment dat singure ajung să creadă că relaţiile serioase pot reprezenta o adevărată fobie atât pentru bărbaţi, cât şi pentru noi, femeile independente care au aceeaşi viziune (cinică?) asupra tandemului relaţie-sacrificiu. Dar, ce suntem dispuse să sacrificăm?

Desigur că aici părerile sunt împărţite. Dacă întrebi o femeie implicată într-o relaţie stabilă, ea îţi poate răspunde că pur şi simplu dedici timpul tău relaţiei, în speranţa că respectivul partener este „alesul”. Asta este într-adevăr ideea per ansamblu, dar cum rămâne cu celelalte sacrificii? O relaţie te poate face să sacrifici, pe lângă timp, mici plăceri personale (sau mari!) sau sexuale (în cazul în care partenerul nu „gustă” anumite picanterii sau practici erotice). Ştim foarte bine că nu toţi oamenii sunt, spre exemplu, adepţii sexului fără „frontiere”, atunci când vine vorba să-l facă. Oare ca femeie (sau bărbat) ar trebui să renunţi la această plăcere personală din dorinţa de a avea o relaţie? Există printre noi oameni care chiar dacă nu recunosc acest lucru, pun mare preţ pe atracţia sexuală în cuplu. Sau intrăm deja în sfera superficialităţii?

Confuzia din mintea mea parcă tot nu vrea să dispară. Cu siguranţă, fiecare dintre noi îşi doreşte ceva de la o relaţie. Poate un bărbat care să ştie să gătească sau poate unul care să-ţi împărtăşească pasiunile. Trebuie să fim conştiente însă de posibilitatea de a nu întâlni vreodată un bărbat care să corespundă în totalitate criteriilor noastre. Sau poate că lucrurile sunt şi mai simple: pentru cei care contează cu adevărat, te sacrifici. La fel sunt convinsă că există această problemă şi în mintea bărbaţilor din jurul nostru sau chiar de lângă noi. Trăim într-o societate deschisă la minte, sunt şanse mari ca noi, sau o parte dintre noi, să gândim mai liber decât au făcut-o părinţii noştri. Tu câte sacrificii ai făcut pentru relaţia ta? Au meritat aceste sacrificii sau nu?

marți, 25 iunie 2013

Trecut versus prezent

Dacă plecăm de la trecut, de la însăşi valoarea şi semnificaţia cuvântului, ajungem să credem, să fabulăm, să criticăm şi să catalogăm oamenii după ceea ce au fost cândva. După îndelungi parafrazări şi meditaţii „de nivel înalt”, concluzionez că un om nu poate fi judecat sau catalogat după trecutul său. Ar fi o mare prostie! Singurul rezultat cu care te-ai alege ar fi că vei descoperi un om fără „faţă”, meschin şi fără valoare în faţa ta, judecătorul.

În momentul în care clasifici un om, o faci raportându-l la tine şi (poate) fără să vrei te consideri un om curat, cu sufletul împăcat, gata să critici fără a primi contrareplici jenante şi adevărate. Nu înţeleg de ce să judeci un om pentru trecut, nu crezi că au făcut-o mulţi alţii înaintea ta? Ce rost mai are să o faci şi tu?

Ştim cu toţii că trecutul în faţa prezentului nu mai are nicio valoare chiar dacă atunci, în acel moment, a fost considerat un punct critic, un moment de coborâre. Toţi avem momentele noastre de coborâre şi urcuş în viaţă. De ce crezi că eşti mai deştept atunci când, în apogeul urcuşului tău, începi să critici decăderea altora? De ce crezi că tu nu poţi să decazi mai mult ca acea persoană sau, dacă nu ţi s-a întâmplat, nu ţi se va întâmpla niciodată aşa ceva? Din păcate, există câteva categorii cunoscute de oameni care se cred Judecători Supremi şi prin prisma trecutului lor „fără nicio pată”, „taie şi spânzură”, acuză cu vorbe ce dor fără a lua în considerare sufletul. Acuză fără a scuza şi strigă în gura mare că s-au înfăptuit lucruri care nu au iertare.

Iertarea este o artă pe care dacă ştii cum să o asimilezi te înnobilează. Nu acuza şi nu te îndoi de un om până nu îl cunoşti ca pe propriul buzunar şi nu uita că fiecare om îşi are trecutul său, inclusiv tu. Iar atunci când începi să judeci un om după trecut, începe prin a te judeca pe tine şi gândeşte-te la om ca la o fiinţă, nu ca la un lucru, căci e o diferență de miliarde.

Asemănătoare cu acele categorii de Judecători Supremi, există oameni ce trăiesc prin trecut în prezent, aşa că am putea spune că trăiesc cu trecutul în mână pentru că nici să-l uite, nici să treacă peste el, dar nici să-l ignore nu pot. Cred că este foarte greu să trăieşti permanent cu povara trecutului. De câte ori te-ai întrebat: „de ce tocmai eu?”, „de ce tocmai mie mi s-a întâmplat aşa ceva?” şi nu îţi poţi răspunde, pentru că ar trebui să te întrebi din nou. Poate că aşa a trebuit să se întâmple, poate acel pas ar trebui să definitiveze un anumit lucru din viaţa ta, iar tu, prea nemulţumit de ceea ce se întâmplă, nu poţi băga în seamă acest lucru. Concentraţi-vă pe prezent, analizaţi trecutul, dar nu îl judecaţi, nu este datoria voastră să faceţi asta.

Gospodină de profesie

Scopul femeii în viaţă e să-şi ţină casa curată ca o farmacie şi frigiderul încărcat ca pentru un atac nuclear. La noi, noţiunea de soţie bună se confundă cu cea de gospodină. Cum ar putea fi altfel când femeia însăşi se simte atât de bine „la cratiţă”? „Să trec pe la piaţă - am lista! Mai am de luat roşii şi verdeţuri”; „Să schimb lenjeria de pat şi să dau drumul la maşina cu rufe colorate”.

Câte dintre femeile dinntre care citesc aceste rânduri nu simt că se uită la propria făptură chinuită de aşteptarea momentului fericit al trecerii timpului? Statisticile, discuţiile de pe forumurile sau blogurile feminine, incidenţa durerilor de spate şi a crizelor de tensiune ne livrează răspunsul: România e în continuare ţara în care pentru femei sarcinile „vin cu parul”!

„Femeia e cea care face curat (chiar dacă mai şi coordonează sau deleagă sarcini, tot ea e motorul). Femeia clar trebuie să gătească. Femeia trebuie să aranjeze casa - că doar partea estetică e mai dezvoltată la ea (ca să vorbim tehnic). A fi gospodină este obligatoriu în topul atributelor necesare unei femei pentru a se legitima ca o bună soţie. Bărbatul este, mai degrabă, „un administrator” social, public, iar ea administrează viaţa privată. Deşi se plâng adeseori că ţin în spate toată casa, femeile de la noi nu ajung decât rar la divorţ din această cauză.

joi, 13 iunie 2013

Ce fac eu pentru mine

Să fii pasionat/interesat de dezvoltarea personală e la modă în zilele noastre, dar oare câţi dintre noi știu ce înseamnă cu adevărat pentru noi să investim în dezvoltarea noastră personală? Mie una îmi place să citesc diferite articole, cărţi sau bloguri tematice, să merg la cursuri, evenimente, să urmăresc filme motivaţionale. Toate acestea mă încarcă de energie pozitivă.

Cred, însă, că toate aceste lucruri nu sunt suficiente, dacă nu înţelegem cu adevărat ce înseamnă să investim în noi. Nu trebuie niciodată să aşteptăm ca iniţiativa să vină din partea celor din jurul nostru. Mă distrează foarte tare oamenii care, după ce citesc o carte, dintr-odată simt că sunt diferiţi, că ceva s-a schimbat în ei, că sunt mai motivaţi, mai eficienţi, mai stăpâni pe ei. Puţin probabil ca această transformare să fie una reală. Desigur că ne poate motiva o carte să începem un anumit program de management al timpului, dar nu ne face mai eficienţi prin simpla ei citire, la fel cum o carte despre diete nu ne slăbeşte în timp ce o citim.

Pentru mine dezvoltarea personală înseamnă mai mult decât motivaţie crescută, eficientă sau autocontrol şi nu cred că trebuie să o legăm preponderent de birou, aşa cum se întâmplă deseori, ci de întreaga noastră viaţă. Pentru a ne dezvolta ca indivizi trebuie să ne concentrăm asupra sănătăţii noastre, vieţii noastre de familie şi sociale, domeniului de activitate în care activăm, hobby-urilor noastre. Toate aceste lucruri reprezintă acel tot numit viaţa noastră şi trebuie să-i acordăm atenţia cuvenită fiecăruia dintre ele.

Categoric spus: nu mai vreau!

E clar, m-am săturat de lucruri complicate. De pus miliarde de întrebări, de a săpa în gândurile şi în sufletele oamenilor ca să aflu răspunsurile exacte şi de a mă întreba non-stop „oare ce înseamnă asta?”.

Nu mai vreau să-mi dau seama dacă cineva ţine la mine, analizându-i subtilităţile. Nu mai vreau să uit de mine şi să fac pe altcineva fericit. Nu vreau amiciţii după iubiri pierdute ce m-au făcut să mă îndoiesc de mine, la fel cum nu vreau să fiu pe locul doi pentru persoana faţă de care mi-aş da şi viaţa. Nu vreau prietenii cu oameni care nu-mi mai împărtăşesc valorile. Nu vreau discuţii de complezenţă şi zâmbete politicoase în parc.

Nu mai vreau să mă justific în faţa oamenilor apropiaţi care mă cunosc cu cele un milion de defecte pe care le am şi care, cu tot egoismul de rigoare, ar trebui să mă accepte aşa cum sunt. Nu vreau ca ei să se justifice în faţa mea. Nu mai vreau mistere şi enigme. Nu mai vreau să ghicesc şi să-mi bat capul. Nu mai vreau să caut. Nu mai vreau să-i iert pe cei care mă calcă constant în picioare. Nu mai vreau să cred şi să fiu dezamăgită. Nu mai vreau să-mi fie frică de ziua în care aş putea să fiu fericită.

O listă lungă cu lucrurile pe care nu mai vreau să le fac. Partea bună este că eu mi-am stabilit paşii pentru a nu mai face ce nu vreau. Dar tu? Câte dintre aceste lucruri te-au obosit şi pe tine? De câte ori ţi-ai spus că nu le vei mai face şi care a fost pasul următor? Mi s-a spus că răspunsul este unul singur: trăieşte momentul ACUM!

Vocea cunoaşterii

Îmi place să recomand cărţi atunci când mă captivează pe mine vreuna (ceea ce se întâmplă destul de des), dar de data asta nu este o simplă recomandare, cred că am descoperit cartea (cam târziu recunosc) ce ne poate schimba percepţia asupra a ceea ce ne înconjoară. În cartea „Vocea Cunoaşterii”, Don Miquel Ruiz ne învaţă că, înainte de a învăţa să vorbim, adevărata noastră natură consta din iubire, din fericirea de a explora şi de a ne bucura de viaţă. 

Odată ce am învăţat să comunicăm prin intermediul limbajului, oamenii din jurul nostru ne-au captat atenţia şi ne-au programat cu cunoaştere care, din nefericire, este contaminată cu minciuni. Această voce a cunoaşterii nu încetează nicio clipă să vorbească, să judece, să bârfească şi să abuzeze de noi. Ruiz ne învaţă cum să regăsim vocea tăcută a integrităţii noastre şi cum să ne redobândim pacea interioară. Când vocea cunoaşterii nu ne mai controlează, viaţa devine expresia sinelui nostru autentic, la fel ca în perioada de dinainte de a învăţa să vorbim. Ne întoarcem astfel la adevăr, la iubire, la bucuria de a trăi.

În fiecare zi suntem bombardaţi cu informaţii negative care ne pot deforma propria realitate asupra vieţii şi a ne încărca cu trăiri negative. De ce să mă uit la ştirile de seară când ştiu că ceea ce voi vedea acolo sunt doar lucrurile pe care aleşii noştri nu au reuşit să le facă? De ce să nu aleg o carte bună în a cărei companie să-mi petrec seara? Lucruri simple şi mărunte, dar care ne pot schimba percepţia asupra vieţii. Cine vrea să se convingă cât de simplu poate fi totul, nu are decât să înceapă a face asta citind cartea „Vocea Cunoaşterii” semnată de Don Miquel Ruiz. O carte încărcată cu teme de reflecţie la care fiecare dintre noi ar trebui să ne gândim şi să ne schimbăm puţin câte puţin percepţia.

marți, 11 iunie 2013

Logica absolută a femeilor

Cine nu este de acord cu mine că orice femeie îsi da seama imediat când o altă femeie este supărată sau se simte jignită, pe când bărbatul trebuie să vadă lacrimi sau o altă dovadă clară şi palpabilă, eventual o criză de furie ori o palmă peste obraz, pentru a-şi da seama despre ce este vorba.Să fim serioşi, ca majoritatea mamiferelor femele, femeile sunt dotate cu un sistem senzorial mult mai fin decât al bărbaţilor. Cele care poartă copii în pântece şi trebuie să apere cuiburile au mare nevoie de o capacitate de sesizare a schimbărilor cele mai subtile ale atitudinii celorlalti. Astfel, ceea ce de obicei este numit „intuiţie feminină” nu este altceva decât capacitatea foarte dezvoltată a femeilor de a observa orice amănunte împrejurul ei. Apărătoarele căminului, pentru a proteja supravieţuirea familiei lor, aveau nevoie să sesizeze schimbările oricât de mici de comportament ale urmaşilor lor, care ar fi semnalizat durere, foame, rănire, agresiune sau deprimare. Se spune că majoritatea mamelor pot detecta cu repeziciune diverse emoţii, de la foame la durere şi de la colici la oboseală, pe când bărbaţii nu pot face acelaşi lucru.

Ca să nu mai spunem că atunci când femeia intră la o petrecere, capacităţile sale senzoriale net superioare îi dau posibilitatea să identifice rapid cuplurile care se înteleg, care s-au certat, cine cui îi face avansuri şi care sunt femeile care pot fi o concurentă sau îi pot deveni prietene. Ce fac bărbaţii când intră la o petrecere? Ei analizează locul, pentru a vedea care sunt intrările şi iesirile, ei evaluează de unde ar putea veni un potenţial atac şi pe unde ar putea scăpa. Apoi ce fac? Caută chipuri cunoscute sau posibili duşmani. Mintea lor logică va înregistra exact lucrurile care trebuie fixate sau reparate. Între timp femeile au analizat chipurile din încapere şi ştiu exact cine cu cine şi ce simte fiecare.

Nu vă mai văitaţi că v-aţi născut femei, învăţaţi să vă cunoaşteţi şi să vă comportaţi aşa cum vă stă vouă mai bine. Fiecare dintre cele două sexe este mai bun la ceva decât celălalt, iar noi se pare că printre altele avem o logică absolută atunci când o conştientizăm şi o punem la treabă.

luni, 10 iunie 2013

Oare vinovăţia este un sentiment feminin?

Sunt convinsă că nu doar mie mi s-a întâmplat, voi de câte ori v-aţi simţit vinovate pentru ceva rău ce tocmai s-a abătut asupra voastră, ceva ce nu aţi putut controla? şi totuşi, aveţi impresia că voi sunteţi de vină. Aş fi curioasă să ştiu cât de des vi se întâmplă să experimentaţi stări de vinovăţie tocmai pentru că nu vă simţiţi vinovată? 

Potrivit unui studiu efectuat în Spania, se pare că vina se lipeşte cel mai tare de doamne, şi asta se întâmplă mai ales în cazul în care sunt şi alte persoane implicate. Noi când suntem jignite, spunem că probabil am făcut ceva ca să merităm acest lucru. Dacă am fi agresate sexual, probabil că am comis eroarea de a purta un decolteu prea adânc. Dacă îndrăznim să ratăm o reţetă, poate că suntem incapabile să gătim. Toate aceste exemple pot fi rezumate cu uşurinţă: de cele mai multe ori, femeia se auto-proclamă ţap ispăşitor. Iar când vine vorba de vina resimţită tocmai pentru că nu simţim nicio vină, aceeaşi poveste. Chiar şi atunci când o femeie face ceva pentru ea sau ceva ce îi place, în acelaşi timp e chinuită de gândul că ar fi putut face altceva care să fie folositor şi pentru cei din jur sau cei dragi, de ce, chiar pentru toată familia. De câte ori vi-aţi spus că, de ce să petrec o oră la spa când puteam să scot copiii în parc? Îmi pare rău că am fost la manichiură, mai bine pregăteam o prăjitură în acest timp.

Nu ştiu cum reuşiţi voi să treceţi peste aceste stări de vinovîţie, dar pentru a contracara acest sentiment chinuitor şi permanent de vină, ar fi bine să reflectăm mai mult la ideea de echilibru între ceea ce ne dorim noi şi ceea ce îşi doresc ceilalalţi de la noi. Generozitatea sau disponibilitatea sunt calităţi de apreciat, însă în momentul în care ajungem să ne sacrificăm toate dorinţele şi obiectivele doar de dragul de a nu supăra pe nimeni, vom intra în conflict cu noi înşine încercând să evităm un conflict cu cei din exterior. Sunt de acord că problema este una societală, bazată pe aşteptările şi preconcepţiile indivizilor care pornesc de la prezumţia că a fi femeie înseamnă că trebuie să fii atentă în a nu-i provoca pe cei din jur şi, în acelaşi timp, a te sacrifica pentru binele celorlalţi. Cu toate ne dorim ca statutul femeii să fie reabilitat, iar astfel avem nevoie de cât mai multe doamne şi domnişoare curajoase care să lupte pentru propriul scop şi pentru propriile dorinţe şi care să nu se lase călcate în picioare de prejudecăţi care le pot distruge fericirea. Dacă vreţi să faceţi ceva, faceţi pur şi simplu acel lucru gândindu-vă doar la voi şi nu doar la cei din jurul vostru. La final, nimeni nu contează mai mult decât noi înşine.

joi, 6 iunie 2013

Ce căutăm noi la bărbaţi

Ca orice femeie, şi eu după îndelungi discuţii cu persoanele de sex feminin din jurul meu, am ajuns în unanimitate la concluzia că „el” trebuie să fie: îngrijit, cu o situaţie materială cât de cât bună sau cu planuri concrete pentru o viaţă profesională stabilă, deştept, să aibă simţ artistic, să fie cât se poate de atent şi cu bun-simț. Nimic nou sub soare. După cum spuneam şi altă dată, iarna nu-i ca vara, politicienii mint şi viaţa merge mai departe.

Ca orice lucru care trece de la stadiul de gând la cel de practică, partea mai interesantă a fost atunci când lucrurile au început să prindă contur şi am început să întâlnim bărbaţi care corespund tiparului de mai sus. La prima vedere. Pentru că, din nefericire, calităţile înşiruite frumos mai devreme pot să vină la pachet cu o serie de defecte peste care nu vrei şi nici nu poţi să treci cu vederea. Când visul romantic se transformă în dezamăgire şi uneori coşmar, devine evident faptul că cel mai des nu ştim ce vrem, ci doar ne închipuim că ştim. Vrem să întâlnim prinţul călare pe cal alb care să ne salveze de toate. Însuşirile unui om sunt mult mai complexe decât definiţia lor din dicţionar şi inevitabil avem surprize mai mult sau mai puţin plăcute.

Am întâlnit în viaţă bărbaţi îngrijiţi care aveau mai multe cutiuţe cu cremă decât noi pe noptieră. Am întâlnit bărbaţi realizaţi profesional care erau atât de obosiţi şi mecanizaţi de-a dreptul, atât de ordonaţi încât nu aveau loc de o femeie în viaţa lor. Am întâlnit bărbaţi cultivaţi. Care reuşeau să ne plictisească ori până la somn, ori până la enervare. Am întâlnit bărbaţi cu simţ artistic bine definit care reuşeau să ne obosească cu ideile lor. Am întâlnit bărbaţi atenţi. Atât de atenţi, încât li se părea absurd că o femeie poate să prefere din când în când compania fetelor pentru o seară în oraş decât compania lor. Am întâlnit bărbaţi cu bun-simţ. Cu atât de mult bun-simţ încât, dacă refuzam o întâlnire pentru că aveam altceva de făcut, nu mai aveau curaj să întrebe a doua oară.

Cu toate acestea, cine ne fură inima de fapt? Noi, femeile, uneori credem că ştim ce vrem şi când primim ne dăm seama că detaliile contează. Ele îi fac pe „ei” să fie deosebiţi de restul. Când cineva ne întreabă cum este „el”, ar trebui să fie suficient răspunsul: e pur şi simplu bărbatul meu.

Iubirea nu costă


Plecăm de la ideea că iubirea nu costă, ea există şi vibrează în jurul nostru în toate lucrurile simple pe care le vedem chiar şi pe stradă. Poţi fi de acord cu mine atunci când nu eşti o persoană materialistă care vede în tot un beneficiu, atunci când eşti un om ce gândeşte simplu şi se lasă purtat de vânt acolo unde îl duce sufletul. Dacă eşti capabil să oferi iubire necondiţionat, cu siguranţă eşti capabil să şi primeşti o astfel de iubire. 

Fiecare dintre noi iubim o serie de oameni din viaţa noastră, indiferent dacă aceşti oameni sunt părinţi, fraţi, bunici, prieteni sau simpli cunoscuţi. Se spune că familia nu poţi să ţi-o alegi şi că trebuie să-i accepţi pe toţi aşa cum sunt, să-i iubeşti şi să-i respecţi pentru că sunt ai tăi. Doar prietenii poţi să ţii alegi şi odată ce ai făcut-o ai tot dreptul să renunţi la ei atunci când ceva nu mai merge între voi şi tu nu te mai simţi confortabil. Văd aproape în fiecare dimineaţă un bătrân şi o bătrână ce merg la piaţă ţinându-se de mână. În privirile ce şi le aruncă unul altuia se vede afecţiune şi respect. Mă înduioşez aproape de fiecare dată când îi văd şi mă gândesc la viaţa minunată pe care eu cred că au avut-o împreună. 

Atunci când te lovesc în ceafă sentimentele pentru cineva nu mai ai raţionament, nu te mai gândeşti la clasa socială din care faceţi parte, la cercurile în care vă învârtiţi amândoi, la cum vă ciocniţi zi de zi unul de altul fără a vă vedea amândoi sau la cum îţi imaginai tu în copilărie că va arăta Făt-Frumos al tău. Cauţi căi comune cu acea persoană şi încerci să faci tot posibilul ca să vă intersectaţi... Nu de puţine ori însă se întâmplă ca sentimentele să nu fie reciproce şi atunci tu ai să te trezeşti gândindu-te la nesfârşit care este problema ta şi de ce nu poţi fi tu alesul, de ce altul sau alta sunt mai buni decât tine şi ce anume pot să ofere în plus. Cu toate astea, e simplu - iubeşte sincer un om fără a dori nimic în schimb şi el dacă va fi capabil să te iubească o va face.

Ce este iubirea până la urmă? Iubeşti? Iubesc? De când? Până când? Pe cine? Doar pe ea? Doar pe el? De ce?... Cum să mai ştiu că iubesc? Şi pot continua la nesfârşit cu aceste întrebări care ne trec tuturor prin cap… Şi asta deoarece îmi aduc aminte cât de multe întrebări mi-am pus şi eu de-a lungul timpului, iar răspunsul lor nu a venit neapărat uşor. Înţelepţii spun că dragostea nu costă, eu zic că totuşi dragostea costă, dar nu bani, nu maşini şi nu haine scumpe, costă bucăţi de suflet, bucăţi din inimile noastre, costă energie. Dar asta nu implică neapărat suferinţa. Poţi iubi şi în tăcere, te poţi înveli în fiorul iubirii şi poţi fi mulţumit de tine că eşti capabil să o faci... Nu toată lumea poate să iubească necondiţionat... Suntem puţini, ştiu...

miercuri, 5 iunie 2013

Ce oameni atragi în viaţa ta

De câte ori te-ai întrebat tu ce fel de oamni atragi în viaţa ta? De câte ori te-ai întrebat de ce ţi se întâmplă numai ţie să dai peste oameni nepotriviţi? Adevărul este că deşi nu eşti conştientă  că există o explicaţie pentru oamenii pe care îi atragi în viaţa ta, mintea ta subconştientă ştie de ce fiecare om intră în viaţa ta şi pentru ce motiv. Există însă şi o veste bună, iar de data asta vestea bună este că depinde de alegerile tale conştiente dacă această persoană îţi rămâne sau nu în preajma. Mulţi dintre noi ştim că totul în univers are o vibraţie unică  şi asta include şi oamenii. Nu există două vibraţii exact la fel, aşadar nu există 2 oameni exact la fel deşi vibraţiile pot fi foarte asemănătoare  una cu alta. Aceste vibraţii ale tale, invizibile atrag către tine evenimente şi oameni care  vibrează într-un mod apropiat faţă de tine.

Nu v-aţi întrebat niciodată de ce o femeie care pare încântătoare, poate fi atrasă de un bărbat ne-atrăgător. Ei bine, poate surprinzător dar, adevărul este  că ei pot fi atraşi unul de celălalt  chiar dacă par diferiţi în exterior, pentru că  mai mult ca sigur vibrează în acelaşi mod în interior. Deşi pentru multe dintre noi nu are sens când vedem o femeie  care se tot întoarce la bărbatul care o abuzează, explicaţia este că în interior ei vibrează în acelaşi mod. În acest caz amândoi sunt nişte persoane nesigure şi cu o lipsă acută de încredere în sine. Devine un cerc vicios când persoana care este abuzată rememoează mereu aceste momente ale abuzului şi continuă să intre în acea stare, pentru că vibraţia ei va fi din ce în ce mai joasă şi astfel va atrage din ce în ce mai multe lucruri negative.

Dacă te găseşti într-o situaţie în care atragi oameni care nu sunt potriviţi pentru tine, relaţii care nu sunt ecologice, interacţiuni care nu-ţi provoacă nici o satisfacţie,  depinde de tine să începi să te cunoşti şi să vezi privirea de ansamblu, pentru a putea să-ţi transformi viaţa, relaţiile şi starea de spirit. Important este că că atunci când poţi detecta ce anume te  supără la cineva , ar fi înţelept să te întoci spre tine şi să vezi în ce măsură aceste trăsături  se găsesc în tine. Când eşti fericită şi îi tratezi pe ceilalţi aşa cum ţi-ai dori să fi tratată la rândul tău şi faci asta din suflet, pentru că aşa vrei,  nu pentru că aşa trebuie,  universul te va conduce spre oameni care sunt asemănători cu tine.


De foarte multe ori am auzit cum se spune că pentru a  atrage oameni atractivi, trebuie să fii tu atractivă. Pentru a atrage oameni puternici trebuie să fi tu puternică.  Pentru a atrage oameni fideli , trebuie să fii şi tu fidela. În loc să trebuiască să te chinui să-I schimbi mai tarziu, poate ar fi mai bine să devi mai întâi tipul de persoana pe care vrei să o atragi în viaţa ta pentru că este adevărat că atragi ceea ce eşti chiar tu. Mulţi oameni îşi doresc lucruri extraordinare dar  imaginea lor de sine limitează ceea ce primesc de fapt. Să ştii însă că nu poţi atrage persoane  care sunt mai mult decat modul în care te vezi pe tine însăţi. Atâta vreme cât nu vei gândi  şi acţiona ca o persoană care are ceea ce tu îţi doreşti, nu vei atrage niciodata acele lucruri.

Femeia reală


Sunt un om prea comun ca să vorbesc despre femei neobişnuite. Nu cred în femeie ca frumuseţe de vitrină. Cred în femeie ca forţă. Nici în femeia cu rol predestinat nu cred. Cred însă în femeia care îşi alege partitura, în femeia cerebrală şi-n femeia emoţiilor - pătimaşă, complicată, câteodată chiar nebună. Şi nu dau doi bani nici pe cele care se cred superfemei.
Nici pe dive şi mituri, nici pe „femeia la cratiţă”, „femeia-nevastă”, nici pe o femeie-etichetă, cred în schimb în femeile care plâng până li se umflă ochii şi-apoi râd, care cad şi se ridică fără o mână de sprijin, femei care pleacă în căutarea unui drum, femei care nu ştiu să fie altfel decât femei, care nu îşi camuflează frumuseţea, sexualitatea, tremurul, plânsul, puterea în spatele unei măşti.

Nici pe femeile trase la indigoul trendurilor nu pariez, femei artificiale şi impersonale, când mă gândesc: ce frumoasă e femeia care nu se teme să fie ea, aşa cum este, fără artificii superficiale şi fără etichete lipite pe fruntea ei de alţii! Femeia care ştie ce mari îi sunt ochii şi ce rotunde șoldurile, femeia care se îmbracă în roşu, pentru că se simte bine în roşu, care n-are nevoie să-şi ţuguie buzele, pentru că nu vrea să semene cu nimeni.

Şi ce dacă această femeie plânge câteodată, şi ce dacă se trezeşte vorbind despre haine şi rujuri, şi ce dacă nu ştie să ascundă că iubeşte sau uneori chiar suferă nebuneşte? Cu ce greşeşte femeia care doreşte să stea ore întregi de vorbă cu prietenele ei, să îşi povestească bucuriile şi necazurile ore în şir? Şi dacă nu şi-a găsit dragostea încă, şi dacă are aventuri, şi dacă îi plac bărbaţii, ce? Cu ce greşeşte ea, şi nu greşesc bărbaţii din jurul ei?

Şi mai cred, în sfârşit, în libertatea şi îndrăzneala femeii de a fi o individualitate, nu un standard creat pentru ecranele televizoarelor. Aş vrea să văd mai multe femei, şi mai puţine şabloane pe stradă. Să văd femei care îşi poartă cu demnitate soarta şi se acceptă aşa cum sunt. Care îndrăznesc să viseze şi să spere în realizarea viselor cu orice preţ, care să fie dispuse să-şi asume toate riscurile într-o simplă speranţă de mai bine.

Clubul nostru

Ne propunem ca cel puţin o dată pe săptămână să ne întâlnim cu voi. Să organizăm întâlniri cu fetele şi să ne povestim între noi ce înseamnă pentru fiecare dintre noi viaţa de femeie. Cât de greu sau de uşor este în ziua de azi să fii femeie. Să ne adaptăm împreună cu atribuţiile ce ne revin. Cât de greu ne este să fim gospodine, mame, femei de carieră şi mai presus de toate să fim noi înşine.

Ar fi frumos să ne întâlnim într-un cadru relaxant unde să ne putem vărsa toate ofurile fără a fi judecate. Ca să poţi judeca pe cineva, trebuie mai întâi să te judeci pe tine. Să te accepţi pe tine aşa cum eşti şi apoi să-i accepţi şi pe ceilalţi aşa cum sunt. Câteodată doar expunându-ţi problemele fără a aştepta judecata celorlaţi sau sfaturile lor te poţi simţi mai bine.

Haideţi să ne întâlnim şi să stabilim împreună subiecte de discuţie. De ce nu, să învăţăm să croşetăm sau să gătim, să facem origami sau pur şi simplu să vorbim despre noi. Putem învăţa una de la alta cum să ne comportăm sau să ne dezvoltăm personal. Nu este chiar aşa de greu să îţi deschizi sufletul în faţa celor care la rândul lor vor să facă asta.

O femeie întotdeauna ştie că nu îi place să fie comparată cu nimeni şi decât să afle o părere dureroasă despre faptul că nu găteşte ca mama lui, preferă să fie minţită frumos sau să i se spună doar jumătate de adevăr. Totodată femeilor nu le place să li se strice euforia unui lucru cumpărat prin întrebarea: cât a costat? Şi în cazul în care vor fi întrebate de iubit cu siguranţă vor minţi şi vor spune că e vorba de o reducere substanţiala.

Fără să fim dure, să ştii că poţi fi un bărbat foarte drăguţ, dar dacă nu există scânteia, noi nu vrem totuşi să îţi rănim sentimentele. De aceea când o sa ceri numarul de telefon, poate o să ţi-l dăm, dar deşi spunem că poţi să ne suni, minţim. Cu toate acestea nu vrem ca tu să suferi. Adesea mândria este puternică, iar dacă o femeie dă dreptate unui bărbat, înseamna că minte. Spune asta pentru că nu vrea să intre în polemici şi preferă să lase impresia că îi dă dreptate, deşi nu crede nici ea când spune asta.

Drept urmare se întamplă de multe ori în viaţă să ajungem să spunem unele minciuni sau să omitem o parte din adevăr ca să nu îi facem pe cei din jur să sufere. Nu contează că suntem femei sau bărbaţi, de multe ori simţim nevoia de a-i proteja pe cei din jur şi să venim în întâmpinarea lor doar cu “jumătăţi de adevăr”. Dacă asta e bine sau rău fiecare decide prin felul lui de a fi şi prin caracterul său. Câteodată, o minciună frumoasă ne poate ajuta, dar câteodată nu…

Ar fi frumos să veniţi cu sugestii şi propuneri despre cum s-ar putea desfăşura "Clubul nostru".

Adevărata prietenie


“Singura prietenie adevarată este cea care s-a născut fără motiv”

Eu întotdeauna am spus că viaţa fără prieteni este ca o masă căruia la sfârşit îi lipseşte desertul. Este evident cât de nesatisfăcătoare ar fi lumea în care am putea gusta din toate bucătăriile lumii, făra a ne bucura, la final, şi de deliciul unei prăjituri. Prietenia adevarată, însă, este mai mult decât atât, ea este cireaşa de pe tort.

Acest gen de relaţie este cea mai echilibrată şi uşor de păstrat dintre toate. În principiu, oricine ar putea să menţină o relaţie adevărată de prietenie, să respecte anumite reguli şi "obligaţii” pentru ca apoi să se bucure de toate drepturile, libertăţile şi împlinirile pe care ţi le aduce. Dacă aceia pe care îi numeşti prieteni sunt persoanele cu care ocazional te întâlneşti în oraş la o cafea sau la o plimbare la sfârşitul săptămânii, noţiunea la care eu încerc să ajung ţi se poate părea uşor exagerată. Acest lucru se datorează faptului că mai nimeni nu vede prietenia ca pe o relaţie serioasă, în care trebuie să depui efort considerabil pentru a o face să funcţioneze. Implicarea afectivă şi sacrificiile pe care le faci de bună voie şi nesilită de nimeni sunt, din punctul meu de vedere, piatra de temelie a unei prietenii ideale. Atunci când dai un telefon la ora două din noapte şi soliciţi un ajutor, trebuie să primeşti un singur răspuns ferm: ok, vin, nu să primeşti întrebări care încep cu : de ce. Cu toate acestea, uşor de spus, greu de făcut. Mai ales când avem la orice pas exemple de prietenii destrămate, bazate pe interes sau în care încrederea este trădată. Foarte puţine persoane înţeleg ceea ce înseamnă cuvantul "prieten" şi responsabilităţile care vin odată cu acest titlu.

Prietenia înseamnă încredere, sinceritate, o legătură de suflet, care nu poate fi desfiinţată de nimeni şi de nimic. Este limpede că nu trebuie teoretizată, ea se trăieşte, şi-atât. Totuşi, din experienţa altora sau din experienţa personală, putem înţelege punctele de rezistenţă şi psihologia relaţiei de prietenie. Pentru a lega o relaţie de prietenie nu este suficientă bunăvoinţa. Nu-i de ajuns să-ţi doreşti un prieten, trebuie să faci un efort, să devii tu însuţi prietenul cuiva. Unii pot gândi aşa: sunt prieten cu cineva pentru că nu sunt cu alţii. În felul acesta, prietenia ar cultiva exclusivismul. Eu m-am bucurat săptămâna aceasta de câteva zile petrecute cu o dragă prietenă ce chiar dacă nu este tot timpul aproape de mine fizic, este aproape de sufletul meu în fiecare zi iar eu atunci când simt asta spun în gura mare cât de mulţumită sunt că am legat prietenii sincere de-a lungul vieţii prin toate locurile pe unde am umblat.