Oare vinovăţia este un sentiment feminin?

Sunt convinsă că nu doar mie mi s-a întâmplat, voi de câte ori v-aţi simţit vinovate pentru ceva rău ce tocmai s-a abătut asupra voastră, ceva ce nu aţi putut controla? şi totuşi, aveţi impresia că voi sunteţi de vină. Aş fi curioasă să ştiu cât de des vi se întâmplă să experimentaţi stări de vinovăţie tocmai pentru că nu vă simţiţi vinovată? 

Potrivit unui studiu efectuat în Spania, se pare că vina se lipeşte cel mai tare de doamne, şi asta se întâmplă mai ales în cazul în care sunt şi alte persoane implicate. Noi când suntem jignite, spunem că probabil am făcut ceva ca să merităm acest lucru. Dacă am fi agresate sexual, probabil că am comis eroarea de a purta un decolteu prea adânc. Dacă îndrăznim să ratăm o reţetă, poate că suntem incapabile să gătim. Toate aceste exemple pot fi rezumate cu uşurinţă: de cele mai multe ori, femeia se auto-proclamă ţap ispăşitor. Iar când vine vorba de vina resimţită tocmai pentru că nu simţim nicio vină, aceeaşi poveste. Chiar şi atunci când o femeie face ceva pentru ea sau ceva ce îi place, în acelaşi timp e chinuită de gândul că ar fi putut face altceva care să fie folositor şi pentru cei din jur sau cei dragi, de ce, chiar pentru toată familia. De câte ori vi-aţi spus că, de ce să petrec o oră la spa când puteam să scot copiii în parc? Îmi pare rău că am fost la manichiură, mai bine pregăteam o prăjitură în acest timp.

Nu ştiu cum reuşiţi voi să treceţi peste aceste stări de vinovîţie, dar pentru a contracara acest sentiment chinuitor şi permanent de vină, ar fi bine să reflectăm mai mult la ideea de echilibru între ceea ce ne dorim noi şi ceea ce îşi doresc ceilalalţi de la noi. Generozitatea sau disponibilitatea sunt calităţi de apreciat, însă în momentul în care ajungem să ne sacrificăm toate dorinţele şi obiectivele doar de dragul de a nu supăra pe nimeni, vom intra în conflict cu noi înşine încercând să evităm un conflict cu cei din exterior. Sunt de acord că problema este una societală, bazată pe aşteptările şi preconcepţiile indivizilor care pornesc de la prezumţia că a fi femeie înseamnă că trebuie să fii atentă în a nu-i provoca pe cei din jur şi, în acelaşi timp, a te sacrifica pentru binele celorlalţi. Cu toate ne dorim ca statutul femeii să fie reabilitat, iar astfel avem nevoie de cât mai multe doamne şi domnişoare curajoase care să lupte pentru propriul scop şi pentru propriile dorinţe şi care să nu se lase călcate în picioare de prejudecăţi care le pot distruge fericirea. Dacă vreţi să faceţi ceva, faceţi pur şi simplu acel lucru gândindu-vă doar la voi şi nu doar la cei din jurul vostru. La final, nimeni nu contează mai mult decât noi înşine.