Desigur că aici părerile sunt împărţite. Dacă întrebi o femeie implicată într-o relaţie stabilă, ea îţi poate răspunde că pur şi simplu dedici timpul tău relaţiei, în speranţa că respectivul partener este „alesul”. Asta este într-adevăr ideea per ansamblu, dar cum rămâne cu celelalte sacrificii? O relaţie te poate face să sacrifici, pe lângă timp, mici plăceri personale (sau mari!) sau sexuale (în cazul în care partenerul nu „gustă” anumite picanterii sau practici erotice). Ştim foarte bine că nu toţi oamenii sunt, spre exemplu, adepţii sexului fără „frontiere”, atunci când vine vorba să-l facă. Oare ca femeie (sau bărbat) ar trebui să renunţi la această plăcere personală din dorinţa de a avea o relaţie? Există printre noi oameni care chiar dacă nu recunosc acest lucru, pun mare preţ pe atracţia sexuală în cuplu. Sau intrăm deja în sfera superficialităţii?
Confuzia din mintea mea parcă tot nu vrea să dispară. Cu siguranţă, fiecare dintre noi îşi doreşte ceva de la o relaţie. Poate un bărbat care să ştie să gătească sau poate unul care să-ţi împărtăşească pasiunile. Trebuie să fim conştiente însă de posibilitatea de a nu întâlni vreodată un bărbat care să corespundă în totalitate criteriilor noastre. Sau poate că lucrurile sunt şi mai simple: pentru cei care contează cu adevărat, te sacrifici. La fel sunt convinsă că există această problemă şi în mintea bărbaţilor din jurul nostru sau chiar de lângă noi. Trăim într-o societate deschisă la minte, sunt şanse mari ca noi, sau o parte dintre noi, să gândim mai liber decât au făcut-o părinţii noştri. Tu câte sacrificii ai făcut pentru relaţia ta? Au meritat aceste sacrificii sau nu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu